mușca

See also: MUSCA, Musca, musca, muscã, and muscă

Romanian

Alternative forms

Etymology

Uncertain. Starting from the dialectal variant form mucica, possibly from a Vulgar Latin root *muticāre, from Latin mutīre, a parallel formation of mussāre "to murmur" (compare Spanish amusgar, from *mussicāre). It may have referred to the growl of an animal before biting. Another etymology may be *muccicāre, from mucculare, from muccus, or from a crossing of muccus with morsicāre (compare Sicilian muzzicari, Neapolitan and Tarantino muzzecà, muzzecare, also Romanian murseca). [1] Compare Aromanian mushcu, mãshcu.

Pronunciation
  • IPA(key): [muʃˈka]

Verb

a mușca (third-person singular present mușcă, past participle mușcat) 1st conj.

  1. to bite

Conjugation
    conjugation of mușca (first conjugation, no infix)
infinitive a mușca
gerund mușcând
past participle mușcat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mușc muști mușcă mușcăm mușcați mușcă
imperfect mușcam mușcai mușca mușcam mușcați mușcau
simple perfect mușcai mușcași mușcă mușcarăm mușcarăți mușcară
pluperfect mușcasem mușcaseși mușcase mușcaserăm mușcaserăți mușcaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mușc să muști să muște să mușcăm să mușcați să muște
imperative — tu — — voi —
affirmative mușcă mușcați
negative nu mușca nu mușcați

Derived terms
  • mușcare
  • mușcător
  • mușcătură

See also

References
  1. Romanian Explanatory Dictionary
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.