multiplica
See also: multiplicá
Catalan
Verb
multiplica
- third-person singular present indicative form of multiplicar
- second-person singular imperative form of multiplicar
Latin
Portuguese
Verb
multiplica
- inflection of multiplicar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Romanian
Etymology
Borrowed from French multiplier, Latin multiplico, multiplicare.
Verb
a multiplica (third-person singular present multiplică, past participle multiplicat) 1st conj.
- to multiply
Conjugation
conjugation of multiplica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a multiplica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | multiplicând | ||||||
| past participle | multiplicat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | multiplic | multiplici | multiplică | multiplicăm | multiplicați | multiplică | |
| imperfect | multiplicam | multiplicai | multiplica | multiplicam | multiplicați | multiplicau | |
| simple perfect | multiplicai | multiplicași | multiplică | multiplicarăm | multiplicarăți | multiplicară | |
| pluperfect | multiplicasem | multiplicaseși | multiplicase | multiplicaserăm | multiplicaserăți | multiplicaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să multiplic | să multiplici | să multiplice | să multiplicăm | să multiplicați | să multiplice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | multiplică | multiplicați | |||||
| negative | nu multiplica | nu multiplicați | |||||
Synonyms
Derived terms
Related terms
Spanish
Verb
multiplica
- inflection of multiplicar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.