ocărî

Romanian

Etymology

Borrowed from Proto-Slavic *okarati, *okoriti.

Verb

a ocărî (third-person singular present ocărăște, past participle ocărât) 4th conj.

  1. to insult, abuse, curse, speak ill of
    • 1885, Ion Luca Caragiale, Enormități:
      Să faci toată viața parte dintr-un partid și deodată să te superi și să începi a-l ocărî pentru că unii dintre mulțimea membrilor lui nu-ți mai plac d-tale, sau nu corespund vederilor d-tale etice, asta nu va să zică a face politică.
      To be a member of a party your entire life and to get suddenly offended and start to speak ill of it because you don't like a few of its members anymore, or because they don't align with your ethical views—that you cannot call doing politics.
    Synonyms: înjura, insulta, jigni

Conjugation
    conjugation of ocărî (fourth conjugation, -ăsc- infix)
infinitive a ocărî
gerund ocărând
past participle ocărât
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ocărăsc ocărăști ocărăște ocărâm ocărâți ocărăsc
imperfect ocăram ocărai ocăra ocăram ocărați ocărau
simple perfect ocărâi ocărâși ocărî ocărârăm ocărârăți ocărâră
pluperfect ocărâsem ocărâseși ocărâse ocărâserăm ocărâserăți ocărâseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ocărăsc să ocărăști să ocărască să ocărâm să ocărâți să ocărască
imperative — tu — — voi —
affirmative ocărăște ocărâți
negative nu ocărî nu ocărâți

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.