ocoli

Romanian

Etymology

From ocol +‎ -i, from Bulgarian около (okolo).

Verb

a ocoli (third-person singular present ocolește, past participle ocolit) 4th conj.

  1. to go around, make a detour, take a roundabout way
  2. to avoid, bypass, circumvent, sidestep
  3. to shirk
  4. to surround with, enclose

Conjugation
    conjugation of ocoli (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a ocoli
gerund ocolind
past participle ocolit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ocolesc ocolești ocolește ocolim ocoliți ocolesc
imperfect ocoleam ocoleai ocolea ocoleam ocoleați ocoleau
simple perfect ocolii ocoliși ocoli ocolirăm ocolirăți ocoliră
pluperfect ocolisem ocoliseși ocolise ocoliserăm ocoliserăți ocoliseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ocolesc să ocolești să ocolească să ocolim să ocoliți să ocolească
imperative — tu — — voi —
affirmative ocolește ocoliți
negative nu ocoli nu ocoliți

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.