opri

Italian

Verb

opri

  1. inflection of oprare:
    1. second-person singular present indicative
    2. first/second/third-person singular present subjunctive
    3. third-person singular imperative

Anagrams

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic опрѣти (oprěti), from о- (o-) +‎ пьрѣти (pĭrěti), from Proto-Slavic *perti.

Pronunciation
  • IPA(key): [opˈri]
  • Audio(file)

Verb

a opri (third-person singular present oprește, past participle oprit) 4th conj.

  1. (transitive and intransitive) to stop
  2. (reflexive) to stop (oneself)
    nu mă pot opri - I can't help it

Conjugation
    conjugation of opri (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a opri
gerund oprind
past participle oprit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present opresc oprești oprește oprim opriți opresc
imperfect opream opreai oprea opream opreați opreau
simple perfect oprii opriși opri oprirăm oprirăți opriră
pluperfect oprisem opriseși oprise opriserăm opriserăți opriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să opresc să oprești să oprească să oprim să opriți să oprească
imperative — tu — — voi —
affirmative oprește opriți
negative nu opri nu opriți

Antonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.