pinten
See also: Pinten
Catalan
    
    
Galician
    
    
Romanian
    
    Etymology
    
Borrowed from Old Church Slavonic пѧтьнъ (pętĭnŭ). Compare Bulgarian петен (peten).
Pronunciation
    
- IPA(key): [ˈpin.ten]
Declension
    
Declension of pinten
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) pinten | pintenul | (niște) pinteni | pintenii | 
| genitive/dative | (unui) pinten | pintenului | (unor) pinteni | pintenilor | 
| vocative | pintenule | pintenilor | ||
References
    
- pinten in DEX online - Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
Spanish
    
    Verb
    
pinten
- inflection of pintar:
- third-person plural present subjunctive
- third-person plural imperative
 
    This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.