plasa

See also: plasă, plaša, plašā, plăsa, and pląsa

Bikol Central

Etymology

Borrowed from Spanish plaza.

Pronunciation
  • Hyphenation: pla‧sa
  • IPA(key): /ˈplasa/

Noun

plása

  1. plaza; courtyard; town square
    Synonym: hardin

Czech

Etymology

Inherited from Proto-Slavic *polsà.

Pronunciation
  • IPA(key): [ˈplasa]

Noun

plasa f

  1. embankment
    Synonym: násep
  2. strip of land

Declension
Declension of plasa (hard feminine)
singular plural
nominative plasa plasy
genitive plasy plas
dative plase plasám
accusative plasu plasy
vocative plaso plasy
locative plase plasách
instrumental plasou plasami

Further reading
  • plasa in Příruční slovník jazyka českého, 1935–1957
  • plasa in Slovník spisovného jazyka českého, 1960–1971, 1989

Indonesian

Noun

plasa

  1. Alternative spelling of plaza

Romanian

Etymology

From French placer.

Verb

a plasa (third-person singular present plasează, past participle plasat) 1st conj.

  1. to place

Conjugation
    conjugation of plasa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a plasa
gerund plasând
past participle plasat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present plasez plasezi plasează plasăm plasați plasează
imperfect plasam plasai plasa plasam plasați plasau
simple perfect plasai plasași plasă plasarăm plasarăți plasară
pluperfect plasasem plasaseși plasase plasaserăm plasaserăți plasaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să plasez să plasezi să plaseze să plasăm să plasați să plaseze
imperative — tu — — voi —
affirmative plasează plasați
negative nu plasa nu plasați

Spanish

Etymology

Borrowed from French place. Doublet of plaza.

Pronunciation
  • IPA(key): /ˈplasa/ [ˈpla.sa]
  • Rhymes: -asa
  • Syllabification: pla‧sa

Noun

plasa f (plural plasas)

  1. (Louisiana) place
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.