podi

See also: podí and pođi

Catalan

Verb

podi

  1. third-person singular imperative form of podar
  2. third-person singular present subjunctive form of podar
  3. first-person singular present subjunctive form of podar

Italian

Pronunciation
  • IPA(key): /ˈpɔ.di/
  • Rhymes: -ɔdi
  • Hyphenation: pò‧di

Noun

podi m

  1. plural of podio

Anagrams

Latvian

Noun

podi m

  1. nominative plural form of pods

Romanian

Etymology

From pod.

Verb

a podi (third-person singular present podește, past participle podit) 4th conj.

  1. to floor
  2. to pave

Conjugation
    conjugation of podi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a podi
gerund podind
past participle podit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present podesc podești podește podim podiți podesc
imperfect podeam podeai podea podeam podeați podeau
simple perfect podii podiși podi podirăm podirăți podiră
pluperfect podisem podiseși podise podiserăm podiserăți podiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să podesc să podești să podească să podim să podiți să podească
imperative — tu — — voi —
affirmative podește podiți
negative nu podi nu podiți

Slovene

Noun

pôdi

  1. nominative plural of pòd
  2. instrumental plural of pòd

Sotho

Etymology

From Proto-Bantu *mbʊ́dì.

Noun

podi class 9/10 (plural dipodi)

  1. goat

Tswana

Etymology

From Proto-Bantu *mbʊ́dì.

Pronunciation
  • IPA(key): /pʊ̀.dì/

Noun

podi (plural dipodi)

  1. goat

Volapük

Noun

podi

  1. accusative singular of pod
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.