pofti

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic похътѣти (poxŭtěti), from по- (po-) +‎ хътѣти (xŭtěti), from Proto-Slavic *xъtěti, alternative form of *xotěti (“to want”).

Pronunciation
  • Audio(file)

Verb

a pofti (third-person singular present poftește, past participle poftit) 4th conj.

  1. to desire, wish for, crave
  2. to covet
  3. to invite

Conjugation
    conjugation of pofti (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a pofti
gerund poftind
past participle poftit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present poftesc poftești poftește poftim poftiți poftesc
imperfect pofteam pofteai poftea pofteam pofteați pofteau
simple perfect poftii poftiși pofti poftirăm poftirăți poftiră
pluperfect poftisem poftiseși poftise poftiserăm poftiserăți poftiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să poftesc să poftești să poftească să poftim să poftiți să poftească
imperative — tu — — voi —
affirmative poftește poftiți
negative nu pofti nu poftiți

Synonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.