prăda

See also: Prada, pradã, and pradă

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin *praedāre, from Latin praedārī, present active infinitive of praedor.

Verb

a prăda (third-person singular present pradă, past participle prădat) 1st conj.

  1. to plunder, pillage, sack, rob, loot, ravage, ransack

Conjugation
    conjugation of prăda (first conjugation, no infix)
infinitive a prăda
gerund prădând
past participle prădat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present prad prazi pradă prădăm prădați pradă
imperfect prădam prădai prăda prădam prădați prădau
simple perfect prădai prădași prădă prădarăm prădarăți prădară
pluperfect prădasem prădaseși prădase prădaserăm prădaserăți prădaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să prad să prazi să prade să prădăm să prădați să prade
imperative — tu — — voi —
affirmative pradă prădați
negative nu prăda nu prădați

Derived terms
  • prădare
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.