prieten
Romanian
Etymology
From Proto-Slavic *prijateljь, from Proto-Indo-European *priH- (“dear”).
Pronunciation
- IPA(key): [priˈeten]
Declension
declension of prieten
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) prieten | prietenul | (niște) prieteni | prietenii |
| genitive/dative | (unui) prieten | prietenului | (unor) prieteni | prietenilor |
| vocative | prietene | prietenilor | ||
Synonyms
- amic m
Derived terms
- împrieteni
- prietenesc
- prietenește
- prietenie
- prieteșug
- prietenos
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.