puți

See also: puti, putì, pūti, and p'uti

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin *putīre, from Latin putēre, ultimately from Proto-Indo-European *puH-.

Verb

a puți (third-person singular present pute, past participle puțit) 4th conj.

  1. to reek, stink of, have a foul smell

Conjugation
    conjugation of puți (fourth conjugation, no infix)
infinitive a puți
gerund puțind
past participle puțit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present put puți pute puțim puțiți put
imperfect puțeam puțeai puțea puțeam puțeați puțeau
simple perfect puții puțiși puți puțirăm puțirăți puțiră
pluperfect puțisem puțiseși puțise puțiserăm puțiserăți puțiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să put să puți să pută să puțim să puțiți să pută
imperative — tu — — voi —
affirmative puți
pute		 puțiți
negative nu puți nu puțiți

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.