râma

See also: rama, Rama, rāma, Rāma, râmă, ramă, and -rama

Romanian

Alternative forms
  • rîma (old orthography)

Etymology

From Latin rimāre, present active infinitive of rimō.

Verb

a râma (third-person singular present râmă, past participle râmat) 1st conj.

  1. (of animals) to rout, nuzzle

Conjugation
    conjugation of râma (first conjugation, no infix)
infinitive a râma
gerund râmând
past participle râmat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present râm râmi râmă râmăm râmați râmă
imperfect râmam râmai râma râmam râmați râmau
simple perfect râmai râmași râmă râmarăm râmarăți râmară
pluperfect râmasem râmaseși râmase râmaserăm râmaserăți râmaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să râm să râmi să râme să râmăm să râmați să râme
imperative — tu — — voi —
affirmative râmă râmați
negative nu râma nu râmați

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.