răpune

Romanian

Etymology

From Latin repōnere, present active infinitive of repōnō.

Verb

a răpune (third-person singular present răpune, past participle răpus) 3rd conj.

  1. (popular) to kill, destroy
  2. to defeat
Conjugation
    conjugation of răpune (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a răpune
gerund răpunând
past participle răpus
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present răpun răpui răpune răpunem răpuneți răpun
imperfect răpuneam răpuneai răpunea răpuneam răpuneați răpuneau
simple perfect răpusei răpuseși răpuse răpuserăm răpuserăți răpuseră
pluperfect răpusesem răpuseseși răpusese răpuseserăm răpuseserăți răpuseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să răpun să răpui să răpună să răpunem să răpuneți să răpună
imperative — tu — — voi —
affirmative răpune răpuneți
negative nu răpune nu răpuneți

Synonyms
  • răpunere
  • răpus
  • pune
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.