reține

See also: retine, rétine, and retiñe

Romanian

Etymology

Borrowed from French retenir, Latin retineō, with conjugation based on ține.

Pronunciation
  • IPA(key): /reˈt͡si.ne/
  • Rhymes: -ine

Verb

a reține (third-person singular present reține, past participle reținut) 3rd conj.

  1. to retain

Conjugation
    conjugation of reține (third conjugation, past participle in -ut)
infinitive a reține
gerund reținând
past participle reținut
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present rețin reții reține reținem rețineți rețin
imperfect rețineam rețineai reținea rețineam rețineați rețineau
simple perfect reținui reținuși reținu reținurăm reținurăți reținură
pluperfect reținusem reținuseși reținuse reținuserăm reținuserăți reținuseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să rețin să reții să rețină să reținem să rețineți să rețină
imperative — tu — — voi —
affirmative reține rețineți
negative nu reține nu rețineți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.