rectifica
See also: rectificá
Catalan
Verb
rectifica
- third-person singular present indicative form of rectificar
- second-person singular imperative form of rectificar
Latin
Portuguese
Verb
rectifica
- inflection of rectificar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Romanian
Etymology
From French rectifier, from Latin rectificare.
Verb
a rectifica (third-person singular present rectifică, past participle rectificat) 1st conj.
- to rectify
Conjugation
conjugation of rectifica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a rectifica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rectificând | ||||||
| past participle | rectificat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rectific | rectifici | rectifică | rectificăm | rectificați | rectifică | |
| imperfect | rectificam | rectificai | rectifica | rectificam | rectificați | rectificau | |
| simple perfect | rectificai | rectificași | rectifică | rectificarăm | rectificarăți | rectificară | |
| pluperfect | rectificasem | rectificaseși | rectificase | rectificaserăm | rectificaserăți | rectificaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rectific | să rectifici | să rectifice | să rectificăm | să rectificați | să rectifice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rectifică | rectificați | |||||
| negative | nu rectifica | nu rectificați | |||||
Spanish
Verb
rectifica
- inflection of rectificar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.