repercuta
See also: répercuta
Romanian
Etymology
From French répercuter.
Verb
a repercuta (third-person singular present repercutează, past participle repercutat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of repercuta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a repercuta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | repercutând | ||||||
| past participle | repercutat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | repercutez | repercutezi | repercutează | repercutăm | repercutați | repercutează | |
| imperfect | repercutam | repercutai | repercuta | repercutam | repercutați | repercutau | |
| simple perfect | repercutai | repercutași | repercută | repercutarăm | repercutarăți | repercutară | |
| pluperfect | repercutasem | repercutaseși | repercutase | repercutaserăm | repercutaserăți | repercutaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să repercutez | să repercutezi | să repercuteze | să repercutăm | să repercutați | să repercuteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | repercutează | repercutați | |||||
| negative | nu repercuta | nu repercutați | |||||
Spanish
Verb
repercuta
- inflection of repercutir:
- first/third-person singular present subjunctive
- third-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.