resuscita

Italian

Verb

resuscita

  1. inflection of resuscitare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Latin

Verb

resuscitā

  1. second-person singular present active imperative of resuscitō

Romanian

Etymology

From French ressusciter.

Verb

a resuscita (third-person singular present resuscitează, past participle resuscitat) 1st conj.

  1. to resurrect

Conjugation
    conjugation of resuscita (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a resuscita
gerund resuscitând
past participle resuscitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present resuscitez resuscitezi resuscitează resuscităm resuscitați resuscitează
imperfect resuscitam resuscitai resuscita resuscitam resuscitați resuscitau
simple perfect resuscitai resuscitași resuscită resuscitarăm resuscitarăți resuscitară
pluperfect resuscitasem resuscitaseși resuscitase resuscitaserăm resuscitaserăți resuscitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să resuscitez să resuscitezi să resusciteze să resuscităm să resuscitați să resusciteze
imperative — tu — — voi —
affirmative resuscitează resuscitați
negative nu resuscita nu resuscitați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.