reunifica

See also: reunificá

Romanian

Etymology

re- +‎ unifica, or reuni +‎ -ifica.

Verb

a reunifica (third-person singular present reunifică, past participle reunificat) 1st conj.

  1. to reunify

Conjugation
    conjugation of reunifica (first conjugation, no infix)
infinitive a reunifica
gerund reunificând
past participle reunificat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present reunific reunifici reunifică reunificăm reunificați reunifică
imperfect reunificam reunificai reunifica reunificam reunificați reunificau
simple perfect reunificai reunificași reunifică reunificarăm reunificarăți reunificară
pluperfect reunificasem reunificaseși reunificase reunificaserăm reunificaserăți reunificaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să reunific să reunifici să reunifice să reunificăm să reunificați să reunifice
imperative — tu — — voi —
affirmative reunifică reunificați
negative nu reunifica nu reunificați

Spanish

Verb

reunifica

  1. inflection of reunificar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.