rezona

Romanian

Etymology 1

Borrowed from French raisonner.

Verb

a rezona (third-person singular present rezonează, past participle rezonat) 1st conj.

  1. (intransitive, Gallicism, archaic) or (dated) to reason

Conjugation
    conjugation of rezona (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a rezona
gerund rezonând
past participle rezonat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present rezonez rezonezi rezonează rezonăm rezonați rezonează
imperfect rezonam rezonai rezona rezonam rezonați rezonau
simple perfect rezonai rezonași rezonă rezonarăm rezonarăți rezonară
pluperfect rezonasem rezonaseși rezonase rezonaserăm rezonaserăți rezonaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să rezonez să rezonezi să rezoneze să rezonăm să rezonați să rezoneze
imperative — tu — — voi —
affirmative rezonează rezonați
negative nu rezona nu rezonați

Synonyms

Etymology 2

Borrowed from French résonner, from Latin resonare. Doublet of the inherited răsuna.

Verb

rezona

  1. (intransitive, rare) to resonate
  • resonanță
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.