rumeni
See also: Rúmeni
Italian
Pronunciation
- IPA(key): /ruˈmɛ.ni/
- Rhymes: -ɛni
- Hyphenation: ru‧mè‧ni
Romanian
Etymology
From rumen.
Verb
a rumeni (third-person singular present rumenește, past participle rumenit) 4th conj.
- to redden
Conjugation
conjugation of rumeni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a rumeni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rumenind | ||||||
| past participle | rumenit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rumenesc | rumenești | rumenește | rumenim | rumeniți | rumenesc | |
| imperfect | rumeneam | rumeneai | rumenea | rumeneam | rumeneați | rumeneau | |
| simple perfect | rumenii | rumeniși | rumeni | rumenirăm | rumenirăți | rumeniră | |
| pluperfect | rumenisem | rumeniseși | rumenise | rumeniserăm | rumeniserăți | rumeniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rumenesc | să rumenești | să rumenească | să rumenim | să rumeniți | să rumenească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rumenește | rumeniți | |||||
| negative | nu rumeni | nu rumeniți | |||||
Serbo-Croatian
Adjective
rumeni
- inflection of rumen:
- masculine nominative/vocative plural
- definite masculine nominative/vocative singular
- definite inanimate masculine accusative singular
Verb
rumeni (Cyrillic spelling румени)
- inflection of rumenjeti:
- third-person singular present
- second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.