saluta

Italian

Verb

saluta

  1. inflection of salutare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Latin

Verb

salūtā

  1. second-person singular present active imperative of salūtō

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian, Latin salutare. Compare the inherited doublet săruta (“to kiss”).

Pronunciation
  • IPA(key): /sa.luˈta/

Verb

a saluta (third-person singular present salută, past participle salutat) 1st conj.

  1. to greet, to salute

Conjugation
    conjugation of saluta (first conjugation, no infix)
infinitive a saluta
gerund salutând
past participle salutat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present salut saluți salută salutăm salutați salută
imperfect salutam salutai saluta salutam salutați salutau
simple perfect salutai salutași salută salutarăm salutarăți salutară
pluperfect salutasem salutaseși salutase salutaserăm salutaserăți salutaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să salut să saluți să salute să salutăm să salutați să salute
imperative — tu — — voi —
affirmative salută salutați
negative nu saluta nu salutați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.