scărpina

See also: scarpina

Romanian

Etymology

From Latin scarpināre, present active infinitive of scarpinō.

Verb

a scărpina (third-person singular present scarpină, past participle scărpinat) 1st conj.

  1. to scratch (to rub a surface with a sharp object)
  2. (reflexive) to scratch, to itch (rub/scratch to relieve an itch)

Conjugation
    conjugation of scărpina (first conjugation, no infix)
infinitive a scărpina
gerund scărpinând
past participle scărpinat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present scarpin scarpini scarpină scărpinăm scărpinați scarpină
imperfect scărpinam scărpinai scărpina scărpinam scărpinați scărpinau
simple perfect scărpinai scărpinași scărpină scărpinarăm scărpinarăți scărpinară
pluperfect scărpinasem scărpinaseși scărpinase scărpinaserăm scărpinaserăți scărpinaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să scarpin să scarpini să scarpine să scărpinăm să scărpinați să scarpine
imperative — tu — — voi —
affirmative scarpină scărpinați
negative nu scărpina nu scărpinați

Derived terms
  • scărpinare
  • scărpinat
  • scărpinătură

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.