scuza

See also: scuză

Romanian

Etymology

From scuză or borrowed from Italian scusare, French excuser, from Latin excusare.

Verb

a scuza (third-person singular present scuză, past participle scuzat) 1st conj.

  1. to excuse, to pardon
  2. to justify

Conjugation
    conjugation of scuza (first conjugation, no infix)
infinitive a scuza
gerund scuzând
past participle scuzat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present scuz scuzi scuză scuzăm scuzați scuză
imperfect scuzam scuzai scuza scuzam scuzați scuzau
simple perfect scuzai scuzași scuză scuzarăm scuzarăți scuzară
pluperfect scuzasem scuzaseși scuzase scuzaserăm scuzaserăți scuzaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să scuz să scuzi să scuze să scuzăm să scuzați să scuze
imperative — tu — — voi —
affirmative scuză scuzați
negative nu scuza nu scuzați

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.