semna

Romanian

Etymology

From semn. Possibly in part an adaptation of French signer.

Verb

a semna (third-person singular present semnează, past participle semnat) 1st conj.

  1. to sign

Conjugation
    conjugation of semna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a semna
gerund semnând
past participle semnat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present semnez semnezi semnează semnăm semnați semnează
imperfect semnam semnai semna semnam semnați semnau
simple perfect semnai semnași semnă semnarăm semnarăți semnară
pluperfect semnasem semnaseși semnase semnaserăm semnaserăți semnaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să semnez să semnezi să semneze să semnăm să semnați să semneze
imperative — tu — — voi —
affirmative semnează semnați
negative nu semna nu semnați

Synonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.