strânge

See also: strange, Strange, and Stränge

Romanian

Alternative forms
  • strînge (old orthography)

Etymology

From Latin stringere, present active infinitive of stringō (“tighten”), ultimately from Proto-Indo-European *strenk-.

Verb

a strânge (third-person singular present strânge, past participle strâns) 3rd conj.

  1. to tighten, squeeze
  2. to fasten
  3. to collect, gather

Conjugation
    conjugation of strânge (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a strânge
gerund strângând
past participle strâns
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present strâng strângi strânge strângem strângeți strâng
imperfect strângeam strângeai strângea strângeam strângeați strângeau
simple perfect strânsei strânseși strânse strânserăm strânserăți strânseră
pluperfect strânsesem strânseseși strânsese strânseserăm strânseserăți strânseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să strâng să strângi să strângă să strângem să strângeți să strângă
imperative — tu — — voi —
affirmative strânge strângeți
negative nu strânge nu strângeți

Synonyms

Derived terms
Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.