străbate

Romanian

Etymology

stră- +‎ bate, or less likely from a Vulgar Latin *extrabattere, from Latin battuere. Compare Aromanian strãbat, strãbatiri.

Verb

a străbate (third-person singular present străbate, past participle străbătut) 3rd conj.

  1. to pass through go through or over, penetrate, traverse
  2. to roam all over the place, wander around, ramble

Conjugation
    conjugation of străbate (third conjugation, past participle in -ut)
infinitive a străbate
gerund străbătând
past participle străbătut
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present străbat străbați străbate străbatem străbateți străbat
imperfect străbăteam străbăteai străbătea străbăteam străbăteați străbăteau
simple perfect străbătui străbătuși străbătu străbăturăm străbăturăți străbătură
pluperfect străbătusem străbătuseși străbătuse străbătuserăm străbătuserăți străbătuseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să străbat să străbați să străbată să străbatem să străbateți să străbată
imperative — tu — — voi —
affirmative străbate străbateți
negative nu străbate nu străbateți

Derived terms
  • străbatere

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.