tencui
Romanian
Etymology
From Ukrainian тинькувати (tynʹkuvaty).
Verb
a tencui (third-person singular present tencuiește, past participle tencuit) 4th conj.
- to plaster (a wall)
Conjugation
conjugation of tencui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a tencui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | tencuind | ||||||
| past participle | tencuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | tencuiesc | tencuiești | tencuiește | tencuim | tencuiți | tencuiesc | |
| imperfect | tencuiam | tencuiai | tencuia | tencuiam | tencuiați | tencuiau | |
| simple perfect | tencuii | tencuiși | tencui | tencuirăm | tencuirăți | tencuiră | |
| pluperfect | tencuisem | tencuiseși | tencuise | tencuiserăm | tencuiserăți | tencuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să tencuiesc | să tencuiești | să tencuiască | să tencuim | să tencuiți | să tencuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | tencuiește | tencuiți | |||||
| negative | nu tencui | nu tencuiți | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.