terț
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian terzo, Latin tertius. Compare the inherited doublet terțiu, tărțiu, cf. also anțărț.
Pronunciation
- IPA(key): /tert͡s/
Adjective
terț m or n (feminine singular terță, masculine plural terți, feminine and neuter plural terțe)
Declension
declension of terț
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | terț | terță | terți | terțe | ||
| definite | terțul | terța | terții | terțele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | terț | terțe | terți | terțe | ||
| definite | terțului | terței | terților | terțelor | |||
Synonyms
- al treilea
Related terms
- terță
- terțiar
- terțet
Declension
declension of terț
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) terț | terțul | (niște) terți | terții |
| genitive/dative | (unui) terț | terțului | (unor) terți | terților |
| vocative | terțule | terților | ||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.