trenant

Catalan

Verb

trenant

  1. present participle of trenar

Romanian

Etymology

Borrowed from French traînant.

Adjective

trenant m or n (feminine singular trenantă, masculine plural trenanți, feminine and neuter plural trenante)

  1. monotone

Declension
Declension of trenant
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite trenant trenantă trenanți trenante
definite trenantul trenanta trenanții trenantele
genitive/
dative 		indefinite trenant trenante trenanți trenante
definite trenantului trenantei trenanților trenantelor

References
  • trenant in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.