înțelegător

Romanian

Etymology

From înțeleg (“prezent indicative of înțelege)”) +‎ -ător.

Pronunciation
  • IPA(key): /ɨn.t͡se.le.ɡəˈtor/

Adjective

înțelegător m or n (feminine singular înțelegătoare, masculine plural înțelegători, feminine and neuter plural înțelegătoare)

  1. understanding (showing compassion)

Declension
Declension of înțelegător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative		 indefinite înțelegător înțelegătoare înțelegători înțelegătoare
definite înțelegătorul înțelegătoarea înțelegătorii înțelegătoarele
genitive/
dative		 indefinite înțelegător înțelegătoare înțelegători înțelegătoare
definite înțelegătorului înțelegătoarei înțelegătorilor înțelegătoarelor

Antonyms
  • neînțelegător
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.