îngăduitor
Romanian
Etymology
îngădui + -tor
Adjective
îngăduitor m or n (feminine singular îngăduitoare, masculine plural îngăduitori, feminine and neuter plural îngăduitoare)
Declension
Declension of îngăduitor
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | îngăduitor | îngăduitoare | îngăduitori | îngăduitoare | ||
| definite | îngăduitorul | îngăduitoarea | îngăduitorii | îngăduitoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | îngăduitor | îngăduitoare | îngăduitori | îngăduitoare | ||
| definite | îngăduitorului | îngăduitoarei | îngăduitorilor | îngăduitoarelor | |||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.