ațâța

See also: atâta

Romanian

Alternative forms
  • ațîța (old orthography)

Etymology

From Vulgar Latin *attītiāre, derived from Latin tītiō (“firebrand”).

Verb

a ațâța (third-person singular present ațâță, past participle ațâțat) 1st conj.

  1. to incite, rouse, stir up, instigate, provoke, excite

Conjugation
    conjugation of ațâța (first conjugation, no infix)
infinitive a ațâța
gerund ațâțând
past participle ațâțat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ațâț ațâți ațâță ațâțăm ațâțați ațâță
imperfect ațâțam ațâțai ațâța ațâțam ațâțați ațâțau
simple perfect ațâțai ațâțași ațâță ațâțarăm ațâțarăți ațâțară
pluperfect ațâțasem ațâțaseși ațâțase ațâțaserăm ațâțaserăți ațâțaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ațâț să ațâți să ațâțe să ațâțăm să ațâțați să ațâțe
imperative — tu — — voi —
affirmative ațâță ațâțați
negative nu ațâța nu ațâțați

Synonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.