bombardier
See also: Bombardier
English
Etymology
Borrowed from Middle French bombardier, from Old French bombarder (“a stone throwing engine”), equivalent to bombard + -er.
Pronunciation
Noun
bombardier (plural bombardiers)
- (Canada, US) A bomber crew member who sights and releases bombs.
- 1990, Charles W McArthur, Operations Analysis in the U.S. Army Eighth Air Force in World War II, American Mathematical Society, →ISBN, page 142:
- The bombardier then checked the gyroscopic stabilization of the bombsight and clutched in the electrical motor.
-
- (Canada, Britain) A non-commissioned officer rank in artillery, equivalent to corporal. Abbreviated Bdr.
- Wikipedia: Bombardier (Bdr) and Lance Bombardier (LBdr or L/Bdr) are British Army ranks used in the Royal Artillery and Royal Horse Artillery instead of (respectively) Corporal and Lance Corporal. In the Canadian Forces, the Artillery Branch uses the ranks of Master Bombardier and Bombardier instead of Master Corporal and Corporal.
- An artilleryman; a gunner.
- 1982, Anton Pavlovich Chekhov, Patrick Miles; Harvey Pitcher, transl., Early Stories, Oxford University Press, →ISBN:
- He has known for ages why a sturdy bombardier rides alongside the officer at the head of each battery, and why he is given a special name.
- (entomology) A bombardier beetle.
Derived terms
- lance bombardier
- master bombardier
- bombardier beetle
Translations
bomber crew member
|
officer rank in artillery
artilleryman
References
- “bombardier” in the Canadian Oxford Dictionary, Second Edition, Oxford University Press, 2004.
French
Pronunciation
- IPA(key): /bɔ̃.baʁ.dje/
Audio (file)
Further reading
- “bombardier”, in Trésor de la langue française informatisé [Digitized Treasury of the French Language], 2012.
Romanian
Etymology 1
From French bombardier.
Declension
Declension of bombardier
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) bombardier | bombardierul | (niște) bombardiere | bombardierele |
genitive/dative | (unui) bombardier | bombardierului | (unor) bombardiere | bombardierelor |
vocative | bombardierule | bombardierelor |
Eymology 2
From French bombardier.
Noun
bombardier m (plural bombardieri)
- bomber pilot.
- (slang, derogatory) cocalar, chav.
- 2023 April 1, Zafiu, Rodica, “Bombardier”, in Dilema Veche:
- Un nou termen peiorativ – bombardier – s-a impus în ultimii doi-trei ani în limbajul colocvial-argotic, înlocuind etichetări mai vechi parțial echivalente, dintre care cea mai apropiată pare a fi, în opinia multor vorbitori, cocalar.
- A new derogatory word – bombardier – was imposed during the past two-three years in the coloquial-slang language, replacing older, partially equivalent labels, out of which the closest seems to be, in the opinion of many speakers, cocalar.
-
Declension
Declension of bombardier
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) bombardier | bombardierul | (niște) bombardieri | bombardierii |
genitive/dative | (unui) bombardier | bombardierului | (unor) bombardieri | bombardierilor |
vocative | bombardierule, bombardiere | bombardierilor |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.