decurge

Romanian

Etymology

de- +‎ curge, after French découler.

Verb

a decurge (third-person singular present decurge, past participle decurs) 3rd conj.

  1. (intransitive) [+din] to stem (from), to result (out of)
    Synonyms: rezulta, urma, deriva, își avea izvorul
    • 1978, United States, Fisheries Off the United States Coasts: Agreement Between the United States of America and the Socialist Republic of Romania Signed at Bucharest, November 23, 1976, with Agreed Minutes and Exchange of Letters (Treaties and other international acts series)‎, Department of State, OCLC 4140855, page 426:
      Răspunsul poate să conțină o contra-plîngere în măsura în care aceasta decurge din același incident pe care se bazează plîngerea. Contraplîngerea va fi întocmită în aceeași formă și va contine aceleasi informații ca și plîngerea.
      (please add an English translation of this quote)
  2. (intransitive) to proceed, to trend, to unfold (to exhibit a certain evolution)
    Synonyms: se petrece, se desfășura, se dezvolta

Conjugation
    conjugation of decurge (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a decurge
gerund decurgând
past participle decurs
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present decurg decurgi decurge decurgem decurgeți decurg
imperfect decurgeam decurgeai decurgea decurgeam decurgeați decurgeau
simple perfect decursei decurseși decurse decurserăm decurserăți decurseră
pluperfect decursesem decurseseși decursese decurseserăm decurseserăți decurseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să decurg să decurgi să decurgă să decurgem să decurgeți să decurgă
imperative — tu — — voi —
affirmative decurge decurgeți
negative nu decurge nu decurgeți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.