pomeni

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic поминати (pominati, “to remember, to commemorate”), from Proto-Slavic *pomineti. Compare Polish wspomnieć (“to mention, to remember”), Russian поминать (pominatʹ, “to commemorate”), Ukrainian поминати (pomynaty, “to remember”).

Pronunciation
  • IPA(key): /po.meˈni/

Verb

a pomeni (third-person singular present pomenește, past participle pomenit) 4th conj.

  1. to come across, meet with
  2. (reflexive) to find oneself, occur, happen
  3. to mention, remember, pray for
  4. to hear of

Conjugation
    conjugation of pomeni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a pomeni
gerund pomenind
past participle pomenit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present pomenesc pomenești pomenește pomenim pomeniți pomenesc
imperfect pomeneam pomeneai pomenea pomeneam pomeneați pomeneau
simple perfect pomenii pomeniși pomeni pomenirăm pomenirăți pomeniră
pluperfect pomenisem pomeniseși pomenise pomeniserăm pomeniserăți pomeniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să pomenesc să pomenești să pomenească să pomenim să pomeniți să pomenească
imperative — tu — — voi —
affirmative pomenește pomeniți
negative nu pomeni nu pomeniți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.