suporta

See also: suportà

Catalan

Verb

suporta

  1. third-person singular present indicative form of suportar
  2. second-person singular imperative form of suportar

Portuguese

Verb

suporta

  1. inflection of suportar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

From French supporter.

Verb

a suporta (third-person singular present suportă, past participle suportat) 1st conj.

  1. to endure, to bear
  2. to support
  3. to stand
    E atât de prost, îți jur că nu îl suport.
    He's so stupid, I swear I can't stand him.

Conjugation
    conjugation of suporta (first conjugation, no infix)
infinitive a suporta
gerund suportând
past participle suportat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present suport suporți suportă suportăm suportați suportă
imperfect suportam suportai suporta suportam suportați suportau
simple perfect suportai suportași suportă suportarăm suportarăți suportară
pluperfect suportasem suportaseși suportase suportaserăm suportaserăți suportaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să suport să suporți să suporte să suportăm să suportați să suporte
imperative — tu — — voi —
affirmative suportă suportați
negative nu suporta nu suportați

Tagalog

Etymology

Pseudo-Hispanism, derived from English support.

Pronunciation
  • Hyphenation: su‧por‧ta
  • IPA(key): /suˈpoɾta/, [sʊˈpoɾ.tɐ]

Noun

suporta

  1. support; prop
    Synonyms: suhay, tukod, talukod
  2. financial support
    Synonyms: sustento, pagsustento, tustos, pagtutustos
  3. help; aid (given to someone)
    Synonyms: tulong, abuloy
  4. support for someone's stand or proposition
    Synonyms: taguyod, pagtataguyod, katig, pagkatig

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.