păli

See also: pali, Pali, páli, pâli, pāli, pāḷi, and pali-

Romanian

Etymology 1

Borrowed from Old Church Slavonic палити (paliti), from Proto-Slavic *paliti. Compare Serbo-Croatian paliti. Also found in Aromanian as pãlescu, probaly indicating an early borrowing.

Verb

a păli (third-person singular present pălește, past participle pălit) 4th conj.

  1. to burn
  2. to wither, grow dim, fade
  3. to hit, strike
Conjugation
    conjugation of păli (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a păli
gerund pălind
past participle pălit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present pălesc pălești pălește pălim păliți pălesc
imperfect păleam păleai pălea păleam păleați păleau
simple perfect pălii păliși păli pălirăm pălirăți păliră
pluperfect pălisem păliseși pălise păliserăm păliserăți păliseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să pălesc să pălești să pălească să pălim să păliți să pălească
imperative — tu — — voi —
affirmative pălește păliți
negative nu păli nu păliți
Synonyms

Etymology 2

Borrowed from French pâlir.

Verb

a păli (third-person singular present pălește, past participle pălit) 4th conj.

  1. to grow pale, pallid
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.