stărui

Romanian

Etymology

Possibly formed from stare (cf. transition from dare to dărui, târg to târgui); perhaps from or influenced by Polish staworać (“to insist”) (see also Czech starati, Bulgarian старая се (staraja se)).

Pronunciation
  • IPA(key): /stə.ruˈi/

Verb

a stărui (third-person singular present stăruiește, past participle stăruit) 4th conj.

  1. to persevere, persist, continue, endure, last
  2. to insist

Conjugation
    conjugation of stărui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a stărui
gerund stăruind
past participle stăruit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present stăruiesc stăruiești stăruiește stăruim stăruiți stăruiesc
imperfect stăruiam stăruiai stăruia stăruiam stăruiați stăruiau
simple perfect stăruii stăruiși stărui stăruirăm stăruirăți stăruiră
pluperfect stăruisem stăruiseși stăruise stăruiserăm stăruiserăți stăruiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să stăruiesc să stăruiești să stăruiască să stăruim să stăruiți să stăruiască
imperative — tu — — voi —
affirmative stăruiește stăruiți
negative nu stărui nu stăruiți

Synonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.