încheia

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin inclāvāre or *inclāviāre, from Latin clāvus (“nail”) or clāvis (“key”) (cf. also Late Latin clāvāre, clāvō). Probably influenced by cheie. Compare also Friulian inclavâ, French enclouer.

Verb

a încheia (third-person singular present încheie, past participle încheiat) 1st conj.

  1. to conclude, end, wrap up, wind up, close
  2. to combine, unite
  3. to fasten, fix, button up
  4. (figuratively) to contract

Conjugation
    conjugation of încheia (first conjugation, no infix)
infinitive a încheia
gerund încheind
past participle încheiat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present închei închei încheie încheiem încheiați încheie
imperfect încheiam încheiai încheia încheiam încheiați încheiau
simple perfect încheiai încheiași încheie încheiarăm încheiarăți încheiară
pluperfect încheiasem încheiaseși încheiase încheiaserăm încheiaserăți încheiaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să închei să închei să încheie să încheiem să încheiați să încheie
imperative — tu — — voi —
affirmative încheie încheiați
negative nu încheia nu încheiați

Synonyms

Antonyms

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.