încuia

Romanian

Etymology

From a Vulgar Latin root *incuneāre, from Latin cuneāre, present active infinitive of cuneō, ultimately from cuneus (“wedge”). Compare Albanian ngujoj.

Verb

a încuia (third-person singular present încuie, past participle încuiat) 1st conj.

  1. to lock

Conjugation
    conjugation of încuia (first conjugation, no infix)
infinitive a încuia
gerund încuind
past participle încuiat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încui încui încuie încuiem încuiați încuie
imperfect încuiam încuiai încuia încuiam încuiați încuiau
simple perfect încuiai încuiași încuie încuiarăm încuiarăți încuiară
pluperfect încuiasem încuiaseși încuiase încuiaserăm încuiaserăți încuiaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încui să încui să încuie să încuiem să încuiați să încuie
imperative — tu — — voi —
affirmative încuie încuiați
negative nu încuia nu încuiați

Antonyms

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.