înfierbânta
Romanian
Etymology
From fierbinte. Less likely from a Vulgar Latin root *inferventāre, from Latin fervens.
Verb
a înfierbânta (third-person singular present înfierbântă, past participle înfierbântat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of înfierbânta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a înfierbânta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înfierbântând | ||||||
| past participle | înfierbântat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înfierbânt | înfierbânți | înfierbântă | înfierbântăm | înfierbântați | înfierbântă | |
| imperfect | înfierbântam | înfierbântai | înfierbânta | înfierbântam | înfierbântați | înfierbântau | |
| simple perfect | înfierbântai | înfierbântași | înfierbântă | înfierbântarăm | înfierbântarăți | înfierbântară | |
| pluperfect | înfierbântasem | înfierbântaseși | înfierbântase | înfierbântaserăm | înfierbântaserăți | înfierbântaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înfierbânt | să înfierbânți | să înfierbânte | să înfierbântăm | să înfierbântați | să înfierbânte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înfierbântă | înfierbântați | |||||
| negative | nu înfierbânta | nu înfierbântați | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.