înflăcăra

Romanian

Etymology

From în- +‎ flacără +‎ -a.

Verb

a înflăcăra (third-person singular present înflăcărează, past participle înflăcărat) 1st conj.

  1. to heat, fire up, light up
  2. (reflexive) to get red hot
  3. (reflexive) to get heated, excited

Conjugation
    conjugation of înflăcăra (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a înflăcăra
gerund înflăcărând
past participle înflăcărat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înflăcărez înflăcărezi înflăcărează înflăcărăm înflăcărați înflăcărează
imperfect înflăcăram înflăcărai înflăcăra înflăcăram înflăcărați înflăcărau
simple perfect înflăcărai înflăcărași înflăcără înflăcărarăm înflăcărarăți înflăcărară
pluperfect înflăcărasem înflăcăraseși înflăcărase înflăcăraserăm înflăcăraserăți înflăcăraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înflăcărez să înflăcărezi să înflăcăreze să înflăcărăm să înflăcărați să înflăcăreze
imperative — tu — — voi —
affirmative înflăcărează înflăcărați
negative nu înflăcăra nu înflăcărați

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.