înfrâna

Romanian

Etymology

From Latin īnfrēnāre, present active infinitive of īnfrēnō.

Verb

a înfrâna (third-person singular present înfrânează, past participle înfrânat) 1st conj.

  1. to bridle, restrain, control, tame

Conjugation
    conjugation of înfrâna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a înfrâna
gerund înfrânând
past participle înfrânat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înfrânez înfrânezi înfrânează înfrânăm înfrânați înfrânează
imperfect înfrânam înfrânai înfrâna înfrânam înfrânați înfrânau
simple perfect înfrânai înfrânași înfrână înfrânarăm înfrânarăți înfrânară
pluperfect înfrânasem înfrânaseși înfrânase înfrânaserăm înfrânaserăți înfrânaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înfrânez să înfrânezi să înfrâneze să înfrânăm să înfrânați să înfrâneze
imperative — tu — — voi —
affirmative înfrânează înfrânați
negative nu înfrâna nu înfrânați

Synonyms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.