afina

See also: afiná, afinã, and afină

Catalan

Verb

afina

  1. third-person singular present indicative form of afinar
  2. second-person singular imperative form of afinar

Portuguese

Verb

afina

  1. inflection of afinar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

From French affiner or Italian affinare.

Verb

a afina (third-person singular present afinează, past participle afinat) 1st conj.

  1. (transitive) to refine

Conjugation
    conjugation of afina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a afina
gerund afinând
past participle afinat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present afinez afinezi afinează afinăm afinați afinează
imperfect afinam afinai afina afinam afinați afinau
simple perfect afinai afinași afină afinarăm afinarăți afinară
pluperfect afinasem afinaseși afinase afinaserăm afinaserăți afinaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să afinez să afinezi să afineze să afinăm să afinați să afineze
imperative — tu — — voi —
affirmative afinează afinați
negative nu afina nu afinați

Spanish

Verb

afina

  1. inflection of afinar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.