decădea

Romanian

Etymology

From de- + cădea, based on French déchoir, Italian decadere.

Verb

a decădea (third-person singular present decade, past participle decăzut) 2nd conj.

  1. to decline, deteriorate, go into decay/ruin
  2. (figuratively) to fall

Conjugation
    conjugation of decădea (second conjugation, past participle in -ut)
infinitive a decădea
gerund decăzând
past participle decăzut
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present decad decazi decade decădem decădeți decad
imperfect decădeam decădeai decădea decădeam decădeați decădeau
simple perfect decăzui decăzuși decăzu decăzurăm decăzurăți decăzură
pluperfect decăzusem decăzuseși decăzuse decăzuserăm decăzuserăți decăzuseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să decad să decazi să decadă să decădem să decădeți să decadă
imperative — tu — — voi —
affirmative decazi decădeți
negative nu decădea nu decădeți

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.