făli

See also: fali and fálì

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic хвалити (xvaliti), from Proto-Slavic *xvaliti, from *xvala.

Verb

a făli (third-person singular present fălește, past participle fălit) 4th conj.

  1. (reflexive) to brag, boast
  2. (reflexive) to be proud; talk proudly of
  3. to exalt, honor, glorify (often in an exaggerated manner)

Conjugation
    conjugation of făli (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a făli
gerund fălind
past participle fălit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present fălesc fălești fălește fălim făliți fălesc
imperfect făleam făleai fălea făleam făleați făleau
simple perfect fălii făliși făli fălirăm fălirăți făliră
pluperfect fălisem făliseși fălise făliserăm făliserăți făliseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să fălesc să fălești să fălească să fălim să făliți să fălească
imperative — tu — — voi —
affirmative fălește făliți
negative nu făli nu făliți

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.