flirta

Catalan

Verb

flirta

  1. third-person singular present indicative form of flirtar
  2. second-person singular imperative form of flirtar

French

Verb

flirta

  1. third-person singular past historic of flirter

Anagrams

Italian

Verb

flirta

  1. inflection of flirtare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Romanian

Etymology

From French flirter.

Verb

a flirta (third-person singular present flirtează, past participle flirtat) 1st conj.

  1. to flirt

Conjugation
    conjugation of flirta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a flirta
gerund flirtând
past participle flirtat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present flirtez flirtezi flirtează flirtăm flirtați flirtează
imperfect flirtam flirtai flirta flirtam flirtați flirtau
simple perfect flirtai flirtași flirtă flirtarăm flirtarăți flirtară
pluperfect flirtasem flirtaseși flirtase flirtaserăm flirtaserăți flirtaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să flirtez să flirtezi să flirteze să flirtăm să flirtați să flirteze
imperative — tu — — voi —
affirmative flirtează flirtați
negative nu flirta nu flirtați

Swedish

Verb

flirta (present flirtar, preterite flirtade, supine flirtat, imperative flirta)

  1. (intransitive) Alternative spelling of flörta

Conjugation
Conjugation of flirta (weak)
Active Passive
Infinitive flirta flirtas
Supine flirtat flirtats
Imperative flirta —
Imper. plural1 flirten —
Present Past Present Past
Indicative flirtar flirtade flirtas flirtades
Ind. plural1 flirta flirtade flirtas flirtades
Subjunctive2 flirte flirtade flirtes flirtades
Participles
Present participle flirtande
Past participle flirtad
1 Archaic. 2 Dated. See the appendix on Swedish verbs.

Anagrams
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.