rostogoli

Romanian

Etymology

From rostogol, probably from rotocol, a derivative of roată.

Verb

a rostogoli (third-person singular present rostogolește, past participle rostogolit) 4th conj.

  1. to roll
  2. to somersault

Conjugation
    conjugation of rostogoli (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a rostogoli
gerund rostogolind
past participle rostogolit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present rostogolesc rostogolești rostogolește rostogolim rostogoliți rostogolesc
imperfect rostogoleam rostogoleai rostogolea rostogoleam rostogoleați rostogoleau
simple perfect rostogolii rostogoliși rostogoli rostogolirăm rostogolirăți rostogoliră
pluperfect rostogolisem rostogoliseși rostogolise rostogoliserăm rostogoliserăți rostogoliseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să rostogolesc să rostogolești să rostogolească să rostogolim să rostogoliți să rostogolească
imperative — tu — — voi —
affirmative rostogolește rostogoliți
negative nu rostogoli nu rostogoliți

Derived terms
  • rostogolire

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.