struni

See also: strunì

Romanian

Etymology

From strună +‎ -i.

Verb

a struni (third-person singular present strunește, past participle strunit) 4th conj.

  1. (transitive) to bridle (a horse)
    Synonyms: înfrâna, ține în frâu
  2. (transitive, by extension) to restrain
    Synonym: înfrâna
  3. (transitive) to tie

Conjugation
    conjugation of struni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a struni
gerund strunind
past participle strunit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present strunesc strunești strunește strunim struniți strunesc
imperfect struneam struneai strunea struneam struneați struneau
simple perfect strunii struniși struni strunirăm strunirăți struniră
pluperfect strunisem struniseși strunise struniserăm struniserăți struniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să strunesc să strunești să strunească să strunim să struniți să strunească
imperative — tu — — voi —
affirmative strunește struniți
negative nu struni nu struniți

Serbo-Croatian

Noun

struni (Cyrillic spelling струни)

  1. dative/locative singular of struna
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.